Indicaţii de bază

Prevederi legale

Consumul energetic al unei instalaţii de încălzire este determinat decisiv de următorii factori:

• Dimensionare şi pozare
• Întreţinere
• Tehnica de reglare folosită

Prin folosirea unei tehnici de reglare adecvate şi instalate corect se pot economisi până la 20% din consumul necesar încălzirii pe timp de un an. Acesta este motivul pentru care EnEV (ordonanţa referitoare la instalaţiile de încălzire) prevede componentele de reglaj necesare pentru economisirea de energie.

Tehnica de reglare adecvată

Tehnica de reglare pentru instalaţiile de încălzire se împarte în două categorii:

Reglajul temperaturii turului

Punerea la dispoziţie în permanenţă a unei cantităţi suficiente de energie în funcţie de:

• Temperatura exterioară (curba de încălzire)
• Timp (funcţionare normală/redusă)

Pompele adecvate în acest scop sunt prezentate în paragrafele următoare.

Reglajul temperaturii individuale din fiecare încăpere
Dozarea cantităţii de energie necesare în fiecare încăpere

Acest lucru se realizează prin controlul debitului (comanda sistemelor de acţionare ale ventilelor circuitului de încălzire) prin utilizarea unui termostat de cameră. Dacă nu este posibilă montarea termostatului, regulatoarele vor transmite aceeaşi temperatură şi în faza de reducere a reglării temperaturii de tur, ceea ce conduce la un consum mai mare de energie. Tehnica de reglare adecvată este prezentată în paragrafele următoare.

Principiile generale de reglaj al încălzirii prin pardoseală

Spaţiul încălzit prin pardoseală este stabil din punct de vedere termic datorită capacităţii mari de stocare a energiei. De aici rezultă pe de o parte că
– oscilaţiile de temperatură datorate de ex. Aerisirii se pot echilibra foarte rapid
şi pe de altă parte că
– încălzirea unei încăperi foarte reci durează mai mult

Aceste particularităţi impun condiţii speciale tehnicii de reglaj folosite:
– pentru a se evita supraîncălzirea încăperilor, dispozitivul de reglaj foosit se va adapta la cerinţele de reglaj
– creşterea şi scăderea temperaturii încăperilor la momentul potrivit trebuie să aibă loc în mod automat, pentru a se obţine un maximum de confort cu un consum de energie cât mai redus.
Sistemele de reglaj REHAU sunt concepute special în acest scop. Ele oferă un efect de reglare adaptat încălzirii prin pardoseală şi sunt controlate automat prin programele de încălzire preselectate

Efectul de autoreglaj

Toate sistemele de încălzire, indiferent de modul în care funcionează prezintă un efect de autoreglaj. Acest efect se bazează pe faptul că încălzirea se realizează în funcţie de diferenţa dintre temperatura suprafeţei radiante şi temperatura încăperii. Cedarea de căldură scade dacă creşte temperatura din încăpere şi creşte dacă temperatura din încăpere scade.

Acest efect este cu atât mai pronunţat şi mai eficient cu cât diferenţa dintre temperatura suprafeţei radiante şi cea a încăperii este mai mică.
Cedarea specifică de căldură a unei suprafeţe de pardoseală radiantă rezultă din relaţia:
qSP = αt (ti – tSP)
qSP = cedarea specifică de căldură a suprafeţei pe mp
αt = coeficientul transferului de căldură
ti = temperatura încăperii
tSP = temperatura la suprafaţa pardoselei

Acest lucru are eficienţă maximă la o temperatură medie a suprafeţei de pardoseală radiantă de 25°C. La o reglare corectă a temperaturii de tur, acest efect îmbunătăţeşte eficacitatea reglajului temperaturii încăperii dar nu o înlocuieşte